Intr-un an friguros,
Intr-o luna racoroasa
Apare un pustan in casa,
E anul '93, intr-un noiembrie frumos,
Toata lumea e voioasa.
Pustiul e atat de mic,
Ca abia il poti vedea
Nu facea nimic, decat plangea,
Atat stia.
O vreme a fost bine pentru toti,
Pana cand tatal s-a gandit
C-ar fi mai bine de-ar pleca
Fara a privi in urma sa.
O vreme a tinut asa chiar daca,
Femeia ce i-a dat viata se tot intrista,
Pana intr-o zi cand, inima se opri in loc,
Si ea nu mai raspundea.
Soc si groaza, dai prin spitale
Bunica e cu ea si durerea se marea
Pana cand si ultima speranta se sfarama,
Februarie blestemat, te urasc deja.
Anii trec si pustiul creste
Dar nimic nu ii lipseste,
Bunica primeste un rol nou,
Cel de mama, si nu e rau
Bunicu devine tata, e o treaba complicata
Dar joaca perfect, fara eroare.
Mai trec ani, trec si zile
Intrebari mici se-aseaza-n gandurile copilului,
Cautand raspunsuri complicate
Pana-ntr-o zi, cand afla toate.
Si sta... si plange,
Face legaturi,
Durerea-l loveste
Dar nu il nauceste.
Isi revine greu, incetisor
Isi schimba atitudinea, chiar de nu-i usor,
Nu-si mai plange de mila,
Dar plange-n interior.
Se gandeste c-ar fi bine de-ar avea o masca,
Una care sa dea impresia lumii,
Ca el rade, indiferent de pasa.
O gaseste, o pune, se obisnuieste cu ea
Iar lumea are impresia ca totu-i bine-n lumea sa.
Au trecut ani buni d-atunci,
Inca are masca ce-i blindeaza fata.
19 ani trecuti, multe lacrimi scurse pe obraz
Inima-i batatorita de durere si necaz.
Dar nu arata nici acum, in ultimul ceas
Rade, glumeste, se joaca
A dat uitarii toate relele din viata,
A calcat pe ele,
Ramanandu-i doar o ultima speranta,
O speranta mititica,
Ca-ntr-o zi ai lui bunici,
Sa-l poata vedea
Fericit la casa sa.
El le multumeste zilnic,
Chiar daca poate nu le spune
Au facut o treaba buna,
In doua roluri de tip horror.
Acum e baiat mare
Dar durerea tot o are,
Din cand in cand il mai loveste,
Cateodata il clinteste,
Si de cade, se ridica
Si devine mai puternic,
Si mai mare, si mai tare
Acum are si rabdare
Doar un lucru e ciudat,
Cum se face de se simte
Ca un om batran
Ce mai are o suflare,
Si pleaca-n departare?
0 comentarii: